Sector 6 - istorie locală 1852-2022 și proiectele pentru anii următori
Suprafața teritoriului administrativ al sectorului 6 prezintă are o istorie care începe în secolul 19.
În 1852, pe planul Borroczyn limita suprafaței actuale a sectorului este inclusă în limita administrativă a municipiului București și avea o suprafață de doar 100 de hectare.
În perioada 1852-1938 suprafața intravilanului Municipiului București, respectiv suprafață limitei actuale administrative a sectorului a crescut cu 430 hectare.
În 1938-1950 suprafața s-a mărit la 615 hectare.
În 1950-2011 suprafața teritoriului administrativ a crescut cu 2760 hectare.
extrase din RMPUZ Coordonator Sector 6 - document public oficial 2012 -
Dimache Ana-Daniela PFA - RAPORT DE MEDIU – PUZ SECTOR 6 BUCURESTI
fragmente
Sfârșitul secolului XVIII, prin Planul de la 1789 atestă prezența drumului “Podu de Pământ”,ca fiind cel mai vechi traseu de circulație de pe teritoriul sectorului 6.În prezent acesta are numele de Calea Plevnei. Totodată acest plan atestă caracterul rural al zonei studiate, termenul de „tramă stradală” ne fiind potrivit pentru caracterizarea acestei epoci.
Mijlocul secolului XIX, prin planul de la 1852 indică configurația principalelor trasee ce au constituit nucleul de dezvoltare al limitelor administrative pentru actualul sector 6. Traseele căilor de comunicație din planul de la 1852, au prezentat suportul pe care s-au operat modernizările și extinderile ulterioare încheiate din punct de vedere al tramei stradale în secolul XX. Regularizările succesive nu au făcut decât să producă îndreptările traseelor, crearea de aliniamente ordonate prin lărgirea acestei trame inițiale. În procesul de modernizare, dat fiind spațiile foarte ample cuprinse între căile de comunicație din epocă, a existat tendința firească de îndesire a acestei rețele de străzi, ce s-a produs prin dezvoltarea unor fundături prin străpungeri practicate.
Chiar dacă pe planul de la 1846, regăsim doar o mică parte din sectorul 6, corelând informația cu istoricul evoluției continue a orașului vedem că limitele sectorului sunt defapt conturate chiar de câteva din axele de comunicație reprezentative în contextul dezvoltării istorice urbane al municipiului București:
- “Drumul de Pământ” – actuala Calea Plevnei continuată de Calea Giulești
- “Drumul Craiovei” – actuala Calea 13 Septembrie continuat de bulevardul Ghencea
- Ulițele ce leagă drumuri amintite mai sus – strada Pandurilor, continuată de strada Tudor Vladimirescu, strada Geniului, bulevardul Cotroceni, șoseaua Grozăvești.
- De la aceeași dată mai găsim actuală stradă Drumul Sării și strada Sebastian și o parte din actualul bulevard Timișoara.
- În zona Conacului Golescu, pe același plan, este reprezentată calea de acces către conac, identificată în prezent prin Aleea Țibleș.
În planul de la 1846 vedem un parcelar caracterizat prin loturi cu suprafețe mari și medii de teren, cu forme neregulate care în cea mai mare parte sunt plantate cu vii sau livezi. Marii proprietari ai acestei zone sunt Zinka Golleaska, Mănăstirea Cotroceni, Kostake Penkovici. Ponderea parcelelor construite este concentrată în lungul Drumului de Pământ și în special în zona Malmaison (Kazarme de Kavaleri, Pharmazonu).
Planurile de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, indică o dezvoltare slabă a tramei stradale în teritoriul analizat, concentrându-se în special în zona actualei parcelări Grant. Cea mai importantă intervenției ce apare la sfârșitul secolului XIX este sistematizarea râului Dâmbovița și amenajarea Splaiului Independenței. Numele de Splaiul Independenței, pe planul de la 1899 îl regăsim pentru drumul de pe partea vest al râului în zona Cazărmii Malmaison.
Pe planul de la 1899 se observă regularizarea traseul uliței din spatele Mănăstirii Cotroceni – actuala șosea Grozăvești. Pe același plan sunt trasate liniile de cale ferată din zona Gării de Nord (la început având numele de Gara Târgoviștei).Liniile de cale ferată ajungeau la Gara Filaret și stațiile intermediare – Stația Cotroceni și “Gara Dealu Spirei”.
Trama stradală care formează parcelarea Grant apare pentru prima dată pe planul de la 1899. Trama stradală din zona menționată anterior are un caracter regulat. Străzile noi sunt trasate paralel cu aleea care asigura accesul de pe “Podul de Pământ” la Conacul Golescu (acces reprezentat și pe planul Borroczyn). La 1899, în partea de vest a conacului este marcată o lotizare pe care scrie „prop. Grant”, care nu există în prezent, pe locul acesteia fiind stabilită actuala bază sportivă a Clubului Sportiv Studențesc.
O tramă stradală nouă găsim în zona Ciurel, între Splaiul Independenței și Șoseaua Virtuții.
Pe planul de la 1899, apare și începutul de parcelare din partea de nord a străzii Calea Crângași – Calea Giulești.
Prima jumătate a secolului XIX nu aduce mari schimbări în zona studiată, din punct de vedere a tramei stradale și a parceralului, față de situația regăsită pe planul de la 1899.
Pe planul de la 1911 față de planul de la 1899 nu apar străzi noi, apar doar modificări în ceea ce privește evoluția parcelarului. De exemplu pe actualul amplasament al Politehnicii, este reprezentată o lotizare foarte riguroasă, care abia pe planul de la 1935 vedem că erau destinate Școlii de Horticultură.
La 1911 sunt reprezentate pe planurile din acea vreme liniile de tramvai existente. În zona studiată existau linii de cale ferată pe Calea Plevnei (începând de la Cazarma Malmaison), strada Basarabilor (actuala Orhideelor). Altă linie exista pe Splaiul Independenței începând de la fosta Uzina de Tramvaie Electrice (astăzi în zona Uzinei Electrice Grozăvești) pe la Piața Operei (fosta Gara Centrală) și în continuare pe Bdul Regina Elisabeta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu